Eu, conaţionalii mei şi străinii

Este primul meu articol şi habar nu am cu ce sa încep... voi încerca să îmi fac întâi mie o scurtă prezentare.

De când am început să merg şi să vorbesc şi până pe la 7 ani când am început şcoala am stat mai mult la ţară la bunici. În acea perioada cât şi mai târziu în vacanţe acolo, am învăţat să prăşesc, să cosesc, să încarc o căruţă cu fân, să mulg vaca ... şi, în general, cam toate muncile care se pot face la ţară. Sincer să fiu încă îmi e dor de vremurile alea... mâncam doar "mâncare sănătoasă"... cartoful, fasolea, zarzavaturile... erau din grădină, laptele de la vacile din grajd, hrănite cu iarba verde şi fân, brânza era de la oile bunicilor, fructele erau din mica livadă, ouăle din cuibarele găinilor hrănite cu grăunţe şi libere să alerge prin curte, carnea de la pui/găini din curte, de la viţelul tăiat pe ascuns pe vremea comuniştilor, de la porcul tăiat de crăciun.... şi eram roşu în obraji şi plin de energie atunci... până să ajung să stau mai mult la oraş eu nu am avut nevoie de nici o injecţie, nu am avut nici o alergie şi nici o boală .... nici măcar o simplă răceală. La şcoală am mers la oraş, dar aşteptam cu nerăbdare fiecare vacanţă să plec iar la ţară.... viaţa era mult mai simplă şi mai frumoasă la ţară.... Parcă a trecut o veşnicie de atunci.

La liceu am mers la informatică pentru că mi se părea foarte interesant... asta după ce un programator de BASIC mai în vârstă m-a iniţiat pe mine, un puştiulică în clasa a 7-a, în tainele programării. Mi se părea extraordinar ce putea el să facă şi am vrut să pot şi eu. Am făcut liceul şi, bineînţeles, pasiunea mi s-a accentuat şi am făcut şi facultatea de profil. Acum sunt programator si, sincer, chiar îmi place ce fac.... am uitat sa menţionez că şi la liceu şi la facultate nu am mers în oraşul unde m-am născut ci în alt oraş şi am stat la cămin. Ce vremuri frumoase... E destul despre mine că devin nostalgic :).

Ei bine am cunoscut mulţi oameni, am călătorit prin mai toata România (mai puţin Maramureş) şi, prin prisma meseriei, am cam văzut şi Europa şi America. De fiecare dată când am plecat din ţară m-am minunat de ceilalţi europeni dar şi de americani... când am plecat prima dată din ţară a fost în Belgia şi am fost şocat să văd ca maşinile au oprit când eu eram la o trecere de pietoni fără semafor.... am pus un picior pe trecere aşteptând să treacă maşinile şi să traversez iar ei au oprit să trec eu... am trecut dar, român fiind, am zis că e doar o coincidenţă, că şi la noi mai sunt care opresc la trecere, dar am mai încercat şi de fiecare dată, fără excepţie, au oprit. Probabil găseşti şi la ei şoferi care nu opresc, dar eu nu i-am întâlnit... deci probabil sunt muuuuuult mai rari. Oare cum de la ei se poate? Asta e doar primul exemplu care m-a trezit pe mine şi m-a pus pe gânduri. Sunt multe altele care, poate în timp, le voi povesti în alte articole.

Deci am văzut că la alţii se poate... oare la noi de ce nu se poate? Ce se poate la alţii!!?? Se poate să fie politicoşi, se poate sa nu arunce cu hârtii, sticle, peturi, pungi.... şi altele pe stradă, se poate să îţi acorde prioritate când ai dreptul la prioritate, se poate să aibă autostrăzi cu 5 benzi pe sens pe post de centura (numit la ei "ring road".... aici trebuie să menţionez că pana atunci nu am ştiut că aşa ceva există), se poate să zâmbească şi să te servească frumos la restaurant, se poate sa aibă case construite cu bun gust şi care se integrează frumos în zonă pe când la noi oricine "trebuie" să aibă cea mai mare casă chiar dacă foloseşte doar două camere din ea şi trebuie să iasă în evidenţă nu prin frumuseţe dar prin mărime... eventual vopsită cu un roşu aprins care te deranjează la ochi, se poate să aibă gărduleţ mic şi frumos la case şi nimeni să nu le distrugă florile din faţa casei pe când la noi "trebuie" un gard cât mai înalt şi mai gros (parca ar fi cetate nu casă), se poate sa lucreze cinstit şi să nu încerce să "facă rost" de ceva de pe la muncă ... etc.

Oare de ce aceste diferenţe aşa de mari la noi faţă de "ei"? Eu am câteva idei care le voi detalia în alte articole. Acesta este scopul acestui blog.